Acum mult timp

Acest post se vrea unul “madonnist”, care sa cuprinda informatii despre Madonna, despre “evenimentul anului in Romania” de acum ceva ani al celei care este “regina muzicii pop”, “diva incontestabila”, termeni care dupa concert, au capatat contururi peiorative. Este “postmadonnist”, caci au trecut cativa ani de la eveniment, suficient cat sa adun de peste tot feedback-uri, opinii, pareri (presa, prieteni etc).

In primul rand, mi-am demonstrat mai aprig ca oricand ca Madonna mi-e bine intrata in suflet, muzica ei mi-e mai aproape ca oricand, iar concertul din Bucuresti a reusit sa ma faca mai “chitita” ca oricand sa vreau mai mult, sa merg si la alte concerte, dar parca intr-un alt spatiu. Caci despre asta vreau sa vorbesc acum: conduita publicului roman la acest concert, de parca venisera toti imbracat in echipament de protectie special pregatiti pentru scandal.

Huiduitul inainte de inceperea concertului pe motiv ca intarzie cu nesimtire. Nu vreau sa par eu vreo Maica Tereza blanda si pacifista, caci si eu imi doream sa vina mai repede, dar nicaieri nu a fost publicata oficial ora inceperii concertului si din informatiile aparute in presa, coroborate, cam ora 22 era ora estimata. In fine, li s-a parut ca e mai frumos sa huiduie decat sa aplaude si sa o strige sa iasa pe scena. Doar asa fac niste fani adevarati sau niste oameni civilizati. It’s human nature!
Vine insa bomba suprema: in capitolul “gypsy” al concertului, in cadrul mesajului Madonnei impotriva discriminarii rromilor, se huiduie din nou, cu hotarare si un meltenism iesit din comun care m-a ingrozit, m-a oripilat si m-a facut sa imi fie rusine. Dintr-odata, noi, romanii (multi dintre noi), care ascultam manele, unii pe furis ca nu da bine, care chemam manelisti la evenimente importante din viata noastra ca altfel, nu iese petrecerea in regula, care ne inscriem in publicul fidel al telenovelelor precum “Inima de tigan” sau “Regina”, suntem brusc foarte moralisti, iritati ca ni se imputa noua, lipsa de toleranta fata de etnicii minoritari.

Acest gest care pe unii i-a umplut de mandrie, considerat probabil punitiv, pe mine si cred ca pe aceia care nu ne simtim reprezentati de aceasta parte a publicului, ne-a facut sa incercam din nou acel sentiment al rusinii fata de apartenenta la un asemenea popor, cu asemenea comportament. Mesajul cred ca a fost eronat perceput, orgoliul, aici prostesc, nu ne-a fost de niciun folos, iar acum, romanii ies din nou la rampa. Dar nu in mod pozitiv. Stiu, exista acel precept: reclama, fie pozitiva, fie negativa, numai reclama sa fie, aici nu cred ca se aplica in mod benefic noua, deja sifonati din alte situatii si contexte socio-politice. Imi fac in minte scenarii sceptice despre o Romanie viitoare despre care, cu insufletire graim ca ni-o dorim diferita, evoluata, dezvoltata, dar pentru care, in loc sa lucram in comun, mergem pe drumuri separate. Din pacate, crestem copii in aceeasi mentalitate incorsetata in prejudecati, bariere, iar de aici, o alta Romanie nu putem obtine.