Cu pasi repezi spre maturizare

Se spune ca Bacul constituie examenul de maturitate. Pana acum cateva zile, nu consideram asta, ma credeam copil in continuare si aveam o atitudine infantila in ceea ce priveste viitorul meu. As putea spune ca visam frumos si naiv la o cariera in mass-media, la o familie, la o casa, un salariu care sa-mi satisfaca poftele… Singurele care ma ambitionau din cand in cand erau certurile cu parintii cand imi doream sa merg undeva si fiind dependenta din punct de vedere financiar si moral de ei, nu puteam merge pt ca nu ma lasau. Se incapatanau fara sa-mi ofere argumente valabile si plauzibile ca sa le pot intelege motivele. Intotdeauna s-au multumit sa-mi zica: “Nu te lasam si gata! De ce? Pentru ca nu vrem!” Probabil si de frica sa nu le aduc contraargumente care sa le schimbe decizia.

Rezultatul ultimei dispute dintre mine si parinti: mi-am cautat de lucru pt a deveni independenta din punct de vedere financiar si pt a mai face un mic pas pe drumul spre implinirea idealurilor mele. Culmea e, spre oftica mamei, :)) ca am fost si angajata. Ea se chinuie de mult timp sa-si gaseasca de lucru, iar eu, intr-o singura zi am si reusit!

Primul motiv pentru care am decis sa ma angajez a fost independenta financiara si o data cu ea sper ca voi avea si mai multa libertate din partea parintilor mei. Libertate in sensul de incredere in capacitatile si fortele mele, in puterea mea de decizie, in instinctul meu… Nu imi place sa depind de nimeni, sa fiu o povara pe capul cuiva, o grija in plus. Desi stiu ca parintii mei nu m-au considerat o povara, sunt de parere ca a venit timpul sa “zbor din cuib” alaturi de persoana iubita, sa fiu pe picioarele mele si la casa mea, chiar daca e pe numele altcuiva si eu platesc chirie.

Al doilea motiv trebuie sa recunosc ca a fost beneficiul personal. Cine nu-si doreste sa-si satisfaca toate capriciile, sa le faca celor dragi cadouri? Desi mai e mult pana la primul salariu (acum masor timpul altfel ;) ), deja ma gandesc cum o sa-mi cheltui primii bani castigati din munca mea.
De aici incolo va incepe un drum greu pt mine, dar nu imposibil, pt ca nu sunt nici prima si nici ultima care il parcurge. Voi avea de impacat serviciu, familie, iubit, prieteni, facultate, idealuri… Stiu ca nu voi reusi sa ma impart in mod egal, dar sper sa multumesc cat de cat pe toata lumea. Voi avea un program incarcat, 10 ore de munca, 2 sambete pe luna la lucru si un salariu multumitor pt varsta mea. Vreau sa trag din greu la inceput ca sa pot sta relaxata si sa ma pot bucura de roadele muncii mele mai tarziu.
Luni e prima zi de lucru. Sa-mi tineti pumnii!